apariție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APARÍȚIE, apariții, s. f. 1. Faptul de a apărea, de a se arăta privirii; ivire. ♦ Moment inițial al unui proces în curs de dezvoltare.
2. Ieșire de sub tipar a unei cărți, a unui periodic etc.; publicare. – Din
fr. apparition, lat. apparitio, -onis.apariție (Dicționar de neologisme, 1986)APARÍȚIE s.f.
1. Arătare (neașteptată), ivire. ◊
A-și face apariția = a apărea. ♦ Punct de plecare al unui proces, al unui fenomen ; naștere.
2. Ieșire de sub tipar ; tipărire, publicare. [Gen.
-iei, var.
aparițiune s.f. / cf. fr.
apparition, lat.
apparitio].
apariție (Marele dicționar de neologisme, 2000)APARÍȚIE s. f. 1. faptul de a apărea. 2. ieșire de sub tipar; publicare. (< fr.
apparition, lat.
apparitio)
apariție (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))APARÍȚIE, apariții, s. f. 1. Faptul de a apărea; ivire. ◊
Expr. A-și face apariția = a apărea. ♦ Punct inițial al unui proces de dezvoltare.
2. Ieșire de sub tipar; publicare. –
Fr. apparition (
lat. lit. apparitio, -onis).
apariție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aparíție (-ți-e) s. f.,
art. aparíția (-ți-a), g.-d. art. aparíției; pl. aparíții, art. aparíțiile (-ți-i-)apariție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APARÍȚIE, apariții, s. f. 1. Faptul de a apărea, de a se arăta privirii; ivire. ♦ Moment ințial al unui proces în curs de dezvoltare.
2. Ieșire de sub tipar a unei cărți, a unui periodic etc.; publicare. — Din
fr. apparition, lat. apparitio, -onis.