aparență (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APARÉNȚĂ, aparențe, s. f. Înfățișare exterioară (și adesea neconformă cu realitatea) a cuiva sau a ceva. ◊
Loc. adv. În aparență = după exterior, la prima vedere. ◊
Expr. A salva aparențele = a reuși să dea unui lucru, unei situații etc. o înfățișare care să ascundă o realitate neplăcută. – Din
fr. apparence, lat. apparentia.