aparență (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APARÉNȚĂ, aparențe, s. f. Înfățișare exterioară (și adesea neconformă cu realitatea) a cuiva sau a ceva. ◊
Loc. adv. În aparență = după exterior, la prima vedere. ◊
Expr. A salva aparențele = a reuși să dea unui lucru, unei situații etc. o înfățișare care să ascundă o realitate neplăcută. – Din
fr. apparence, lat. apparentia.aparență (Dicționar de neologisme, 1986)APARÉNȚĂ s.f. Ceea ce pare pe din afară ; înfățișare, manifestare exterioară evidentă a lucrurilor. ◊
În aparență = judecând după exterior ;
a salva aparențele = a da (unui lucru, unei situații) o înfățișare care să ascundă o defecțiune internă. [Var. (înv.)
aparință s.f. / cf. fr.
apparence, it.
apparenza, lat. t.
apparentia].
aparență (Marele dicționar de neologisme, 2000)APARÉNȚĂ s. f. înfățișare, manifestare exterioară evidentă, uneori înșelătoare. ♦ în ~ = la prima vedere. (< fr.
apparence, lat.
apparentia)
aparență (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))APARÉNȚĂ, aparențe, s. f. Înfățișare exterioară, vizibilă și adeseori înșelătoare a unui lucru, a unei ființe sau a unui fenomen. ◊
Loc. adv. În aparență = judecând după exterior, la prima vedere. ◊
Expr. A salva aparențele = a da unui lucru, unei situații etc. o înfățișare care să ascundă un rău lăuntric. –
Fr. apparence (
lat. lit. apparentia).
aparență (Dicționaru limbii românești, 1939)*aparénță f., pl.
e (lat.
apparentia, fr.
apparence). Înfățișare, calitatea de a fi aparent (distins):
om cu aparență, om fără aparență. Înfățișare falsă, părere, irealitate:
toate acestea-s numaĭ aparențe. A salva aparențele, a acoperi față de lume ceĭa ce nu vreĭ să apară.
În aparență, după cum se pare, după înfățișare:
lucru ușor în aparență, dar greŭ în realitate.aparență (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aparénță s. f.,
g.-d. art. aparénței; pl. aparénțeaparență (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)aparență f. ceea ce-i aparent:
aparențele sunt înșelătoare; în aparență, judecând după exterior.
aparență (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APARÉNȚĂ, aparențe, s. f. Înfățișare exterioară (și adesea neconformă cu realitatea) a cuiva sau a ceva. ◊
Loc. adv. În aparență = după exterior, la prima vedere. ◊
Expr. A salva aparențele = a reuși să dea unui lucru, unei situații etc. o înfățișare care să ascundă o realitate neplăcută. — Din
fr. apparence, lat. apparentia.