apărare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APĂRÁRE, apărări, s. f. Acțiunea de
a (se) apăra. ◊
Loc. vb. A lua apărarea = a apăra (pe cineva sau ceva). ♦ (
Mil.) Una din formele principale de luptă, care urmărește oprirea ofensivei inamicului; totalitatea măsurilor luate în acest scop. ♦ (
Concr.) Parte într-un proces care apără cauza cuiva. ♦ (
Concr.) Totalitatea jucătorilor dintr-o echipă sportivă care au rolul de a apăra sau proteja poarta proprie. –
V. apăra.