apărea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APĂREÁ, apár, vb. II.
Intranz. 1. A se arăta în fața cuiva, a deveni vizibil cuiva, a se ivi; a lua naștere. ♦ A se arăta (cuiva) sub o anumită înfățișare, a lua (pentru cineva) un anumit aspect.
2. (Despre publicații) A ieși de sub tipar. [
Var.:
apáre vb. III.] – Din
lat. apparere (după
părea).