aoace (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)aoáce, adv. – Acolo, colo.
Var. aoaci. –
Mr. auați. Lat. illāc-ce, cu
a- caracteristic funcției
adv. (DAR). Din
lat. *
ad hocce, după Philippide,
ZRPh., XXXI, 1907, p. 292, și Pascu, I, 46. În
Trans. de
V.aoace (Dicționaru limbii românești, 1939)aoáce, V.
aŭace.