anume (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANÚME adj. invar.,
adv. I. Adj. invar. Care se face, se spune etc. în mod special.
O vorbă anume. II. Adv. 1. Cu nume de... ♦ Iată care; adică.
În limba română sunt trei genuri, și anume: masculin, feminin și neutru. 2. Înadins, special; cu scopul.
A venit anume pentru mine. 3. În mod precis, exact.
Cât anume ? –
A3 +
nume.anume (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANÚME1 adj. invar. Deosebit, special.
O vorbă anume. – Din
a3 +
nume.anume (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANÚME2 adv. 1. Cu numele de... ♦ Iată care; adică.
În limba română sunt trei genuri și anume: masculin, feminin și neutru. 2. Înadins, intenționat; cu scopul.
A venit anume pentru mine. 3. În mod precis; exact.
Cât anume ? – Din
a3 +
nume.anume (Dicționaru limbii românești, 1939)anúme adj. și pron. indefinit fix (d.
nume și
a 4). Numit, care se numește, cu numele de:
un om anume (vechĭ și
pre anume).
Ion. Adv. În adins, cu intențiune:
anume n' am venit. Vechĭ. Crezînd, închipuindu-țĭ:
anume că este și el unul den [!] Grecĭ l-aŭ lovit (Cost. I,293). Așa zicînd, sanchi, supt cuvînt că, pretinzînd că, pretextînd că:
Hmil cu oștile gata era, anume spre părțile Mosculuĭ (Cost. I,319).
Un anume, o anume (pron. indefinit fix) un oare-care, o oare-care:
un anume Ion. Anumit, determinat, special:
o anume femeĭe (
saŭ o femeĭe anume)
care să-l îngrijească. Anumit, determinat, precis, fix:
o anume cantitate. –
Și anume (adv.), anume, pe nume, după nume:
eraŭ treĭ, și anume: Vasile, Grigore și Ion. – Ardeleniĭ, traducînd după germ.
nämlich, fac abuz de acest
anume, ca și de
adică.anume (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anúme adj. invar.,
adv.anume (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)anume adv.
1. pe nume, după nume;
2. adică;
3. dinadins:
anume pentru voi. [Lat. AD NOMEN].
anume (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANÚME adj. invar.,
adv. I. Adj. invar. Care se face, se spune etc. în mod special.
O vorbă anume. II. Adv. 1. Cu numele de... ♦ Iată care; adică.
În limba română sunt trei genuri, și anume: masculin, feminin și neutru. 2. Înadins, special; cu scopul.
A venit anume pentru mine. 3. În mod precis, exact.
Cât anume ? —
A3 + nume.