anulare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANULÁRE, anulări, s. f. Acțiunea de
a anula; anulație. –
V. anula.anulare (Dicționar de neologisme, 1986)ANULÁRE s.f. Acțiunea de a anula și rezultatul ei; anulație. [<
anula].
anulare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANULÁRE, anulări, s. f. Acțiunea de
a anula; desființare, suprimare.
anulare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anuláre s. f.,
g.-d. art. anulắrii; pl. anulắrianulare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANULÁRE, anulări, s. f. Acțiunea de
a anula; anulație. —
V. anula.