anula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANULÁ, anulez, vb. I.
Tranz. 1. A declara nul, a desființa, a suprima sau a abroga un act, o dispoziție etc.;
p. gener. a desființa, a suprima, a declara nul; a șterge, a bara.
2. A egala cu zero o expresie matematică. – Din
fr. annuler, lat. annullare.anula (Dicționar de neologisme, 1986)ANULÁ vb. I. tr. 1. A face, a declara nul (un act, o dispoziție); a suprima, a desființa. V.
abroga,
aboli.
2. A egala cu zero o expresie matematică. [< fr.
annuler, it.
annullare < lat.
annullare – a anihila].
anula (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANULÁ vb. tr. 1. a declara nul (un act); a desființa. 2. a egala cu zero o expresie matematică. (< fr.
annuler, lat.
annullare)
anula (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANULÁ, anulez, vb. I.
Tranz. 1. A declara nul un act, o dispoziție etc.; a desființa, a suprima.
2. A egala cu zero o expresie matematică. –
Fr. annuler (
lat. lit. annullare).
anula (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anulá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
anuleázăanulà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)anulà v. a face nul, a desființa, a nimici.
anula (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANULÁ, anulez, vb. I.
Tranz. 1. A declara nul, a desființa, a suprima sau a abroga un act, o dispoziție etc.;
p. gener. a desființa, a suprima, a declara nul; a șterge, a bara.
2. A egala cu zero o expresie matematică. — Din
fr. annuler, lat. annullare.