antum (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTÚM, -Ă, antumi, -e, adj. (Despre lucrări scrise) Publicat în timpul vieții autorului. –
Cf. lat. ante.antum (Dicționar de neologisme, 1986)ANTÚM, -Ă adj. (op.
postum) Publicat în timpul vieții autorului. [< fr.
anthume].
antum (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTÚM, -Ă adj. (despre opere: și s.) publicat în timpul vieții autorului. (< fr.
anthume)
antum (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)antúm adj. m.,
pl. antúmi; f. antúmă, pl. antúmeantum (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTÚM, -Ă, antumi, -e, adj. (Despre lucrări scrise) Publicat în timpul vieții autorului. —
Cf. lat. ante.