antropozofie - explicat in DEX

antropozofie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANTROPOZOFÍE s. f. Doctrină religioasă care înlocuiește pe Dumnezeu cu omul conceput ca esență divină, accesibilă numai inițiaților. – Din fr. anthroposophie.

antropozofie (Dicționar de neologisme, 1986)
ANTROPOZOFÍE s.f. Concepție mistică și credință mistică care înlocuiește pe Dumnezeu cu ființa umană divinizată. [< fr. anthroposophie].

antropozofie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANTROPOZOFÍE s. f. concepție și credință mistico-religioasă care înlocuiește pe Dumnezeu, cu ființa umană divinizată. (< fr. anthroposophie)

antropozofie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANTROPOZOFÍE s. f. Concepție filozofică mistică influențată de teozofie și care pretinde că este cea mai înaltă idee și formă a religiei. – Fr. anthroposophie.

antropozofie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANTROPOZOFÍE s. f. Cale de cunoaștere a lumii și a omului care abordează și dimensiunile spirituale ale acestora. – Din fr. anthroposophie.

antropozofie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
antropozofíe s. f., art. antropozofía, g.-d. antropozofíi, art. antropozofíei

antropozofie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANTROPOZOFÍE s. f. Cale de cunoaștere a lumii și a omului care abordează și dimensiunile spirituale ale acestora. — Din fr. anthroposophie.