anturaj - explicat in DEX

anturaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANTURÁJ s. n. Totalitatea persoanelor care constituie mediul social particular al cuiva, care înconjoară în mod obișnuit pe cineva; mediul, compania, societatea în care trăiește cineva. – Din fr. entourage.

anturaj (Dicționar de neologisme, 1986)
ANTURÁJ s.n. Oamenii, mediul care înconjură pe cineva, tovărășia, compania, societatea în care trăiește cineva. [Pl. -je, -juri. / < fr. entourage].

anturaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANTURÁJ s. n. mediul social în care trăiește cineva. (< fr. entourage)

anturaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, 1996)
ANTURÁJ, anturaje, s. n. Totalitatea persoanelor care constituie mediul social particular al cuiva, care înconjură în mod obișnuit pe cineva; mediul, compania, societatea în care trăiește cineva. – Din fr. entourage.

anturaj (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANTURÁJ s. n. (Franțuzism) Persoane cu care cineva întreține în mod obișnuit relații. – Fr. entourage.

anturaj (Dicționaru limbii românești, 1939)
*anturáj n., pl. e saŭ urĭ (fr. entourage). Barb. Societate obișnuită a unuĭ om.

anturaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
anturáj s. n., pl. anturáje

anturaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANTURÁJ, anturaje, s. n. Totalitatea persoanelor care constituie mediul social particular al cuiva, care înconjoară în mod obișnuit pe cineva; mediul, compania, societatea în care trăiește cineva. — Din fr. entourage.