antropomorfism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTROPOMORFÍSM s. n. Credință mistică potrivit căreia se atribuie lucrurilor și fenomenelor naturii însușiri și sentimente omenești. ♦ Reprezentare a zeilor și a divinității sub înfățișare omenească. – Din
fr. anthropomorphisme.antropomorfism (Dicționar de neologisme, 1986)ANTROPOMORFÍSM s.n. 1. Concepție mistică care atribuie divinităților născocite (zei, spirite etc.) sau lucrurilor și fenomenelor naturii forme, însușiri și sentimente umane.
2. (
Arte) Reprezentare a divinităților sub înfățișare omenească. [< fr.
anthropomorphisme].
antropomorfism (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTROPOMORFÍSM s. n. 1. concepție care atribuie divinităților sau lucrurilor și fenomenelor naturii forme, însușiri și sentimente umane. 2. reprezentare a divinităților sub înfățișare omenească. (< fr.
anthropomorphisme)
antropomorfism (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANTROPOMORFÍSM s. n. Credință mistică specifică unui stadiu înapoiat al cunoașterii, care atribuie lucrurilor și fenomenelor naturii forme și sentimente omenești. –
Fr. anthropomorphisme.antropomorfism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)antropomorfísm s. n.antropomorfism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)antropomorfism n. doctrină care atribuie lui Dumnezeu figura, sentimentele și pasiunile omului.
antropomorfism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTROPOMORFÍSM s. n. Concepție care atribuie însușiri omenești unor lucruri, ființe sau procese din natură. ♦ Reprezentare a zeilor și a divinității sub înfățișare omenească. — Din
fr. anthropomorphisme.