antropometrie - explicat in DEX

antropometrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANTROPOMETRÍE s. f. Metodă de studiu a posibilităților de identificare a oamenilor, a formei și a amprentelor corpului uman și a părților lui. – Din fr. anthropométrie.

antropometrie (Dicționar de neologisme, 1986)
ANTROPOMETRÍE s.f. Disciplină științifică care studiază relațiile mărimilor obținute prin măsurători făcute asupra corpului omenesc; somatometrie. [Gen. -iei. / < fr. anthropométrie, cf. gr. anthropos – om, metron – măsură].

antropometrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANTROPOMETRÍE s. f. 1. metodă de cercetare în antropologie constând în măsurarea diferitelor părți ale corpului uman; somatometrie. 2. metodă de identificare a criminalilor pe baza descrierii corpului uman (dimensiuni, formă, amprente digitale). (< fr. anthropométrie)

antropometrie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANTROPOMETRÍE s. f. Disciplină științifică care se ocupă cu tehnica măsurării corpului omenesc și cu stabilirea relațiilor mărimilor obținute prin aceste măsurători. – Fr. anthropométrie.

antropometrie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*antropometríe f. (vgr. ántropos, om, și métron, măsură). Descrierea corpuluĭ uman pin [!] măsurare.

antropometrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
antropometríe (-me-tri-) s. f., art. antropometría, g.-d. antropometríi, art. antropometríei

antropometrie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
antropometrie f. studiul proporțiunilor corpului omenesc și al părților sale (aplicat la criminali).

antropometrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANTROPOMETRÍE s. f. Metodă de studiu constând în măsurarea diferitelor părți ale corpului omenesc și a raportului dintre acestea. — Din fr. anthropométrie.