antropomorf - explicat in DEX

antropomorf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANTROPOMÓRF, -Ă, antropomorfi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Antropoid. ♦ (Substantivat, n. pl.) Grup de maimuțe, asemănătoare cu omul. 2. Care aparține antropomorfismului, privitor la antropomorfism. II. S. n. Obiect de artă sau reprezentare decorativă cu formă de ființă omenească. – Din fr. anthropomorphe.

antropomorf (Dicționar de neologisme, 1986)
ANTROPOMÓRF, -Ă adj. 1. Asemănător (ca formă) cu omul; antropoid. 2. Referitor la antropomorfism. 3. (Despre un obiect de artă sau reprezentare decorativă) În forma figurii umane. // s.f.pl. (antropomorfe) Antropoide; antropomorfide. [< fr. anthropomorphe, cf. gr. anthropos – om, morphe – formă].

antropomorf (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANTROPOMÓRF, -Ă I. adj. 1. asemănător (ca formă) cu omul; antropoid (I). 2. referitor la antropomorfism. 3. care reprezintă figura umană; antropomorfic. II. s. n.pl. antropoide. (< fr. anthropomorphe)

antropomorf (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANTROPOMÓRF¹ s. n.Obiect de artă sau reprezentare decorativă cu formă de ființă omenească. – Fr. anthropomorphe (< gr.).

antropomorf (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANTROPOMÓRF², -Ă, antropomorfi, -e, adj. 1. Antropoid. ♦ (Substantivat, n. pl.) Grup de maimuțe, asemănătoare cu omul. 2. Care aparține antropomorfismului, privitor la antropomorfism. – Fr. anthropomorphe (< gr.).

antropomorf (Dicționaru limbii românești, 1939)
*antropomórf, adj. (vgr. antropómorphos, d. ántropos, om, și morphé, formă. V. amorf, morfină, metamorfic, zoomorf). Antropoid.

antropomorf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
antropomórf¹ adj. m., pl. antropomórfi; f. antropomórfă, pl. antropomórfe

antropomorf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
antropomórf² s. n., pl. antropomórfe

antropomorf (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
antropomorf a. care are formă de om: stâncă antropomorfă.

antropomorf (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANTROPOMÓRF, -Ă, antropomorfi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Antropoid. ♦ (Sub­stantivat, n. pl.) Grup de maimuțe asemănătoare cu omul. 2. Care aparține antropo­morfismului, privitor la antropomorfism. II. Adj., s. n. (Obiect de artă sau reprezentare decorativă) care are formă de ființă omenească. — Din fr. anthropomorphe.