antrețel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ANTREȚÉL,antrețele, s. n. Diminutiv al lui antreu. – Antret + suf. -el.
antrețel(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ANTREȚÉL,antrețele, s. n. Diminutiv al lui antreu.
antrețel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) antrețél (fam.) s. n., pl. antrețéle
antrețel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ANTREȚÉL,antrețele, s. n. Diminutiv al lui antreu. — Antret + suf. -el.