antren (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTRÉN s. n. Însuflețire, vioiciune, animație, bună dispoziție. – Din
fr. entrain.antren (Dicționar de neologisme, 1986)ANTRÉN s.n. Însuflețire, bună dispoziție, animație. [< fr.
entrain].
antren (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTRÉN s. n. însuflețire, bună dispoziție, animație. (< fr.
entrain)
antren (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANTRÉN s. n. (Franțuzism) Însuflețire, vioiciune; bună dispoziție. –
Fr. entrain.antren (Dicționaru limbii românești, 1939)*antrén n., pl.
urĭ (fr.
entrain, d.
en, în, și
train. V.
tren).
Barb. Avînt, pornire, vioicĭune, însuflețire:
s' a dansat cu mult antren.antren (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)antrén s. n.antren (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTRÉN s. n. Însuflețire, vioiciune, animație, bună dispoziție. — Din
fr. entrain.