antonimie - explicat in DEX

antonimie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANTONIMÍE, antonimii, s. f. Raport dintre două antonime. – Din fr. antonymie.

antonimie (Dicționar de neologisme, 1986)
ANTONIMÍE s.f. Corelație între două cuvinte cu sens opus. [Gen. -iei. / < fr. antonymie].

antonimie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANTONIMÍE s. f. corelație între două cuvinte antonime (1). (< fr. antonymie)

antonimie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANTONIMÍE s. f. Raport între două antonime. – Fr. antonymie.

antonimie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*antonimíe f. (vgr. antonymía). Opozițiune de cuvinte: un pungaș onest.

antonimie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!antonimíe (raport între antonime) (an-to-/ant-o-) s. f., art. antonimía, g.-d. art. antonimíei; pl. antonimíi, art. antonimíile

antonimie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANTONIMÍE, antonimii, s. f. Raport între două antonime. — Din fr. antonymie.