antipatie - explicat in DEX

antipatie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANTIPATÍE, antipatii, s. f. Sentiment de neplăcere, de aversiune, de silă față de cineva; resentiment. – Din fr. antipathie, lat. antipathia.

antipatie (Dicționar de neologisme, 1986)
ANTIPATÍE s.f. Aversiune față de cineva sau de ceva; resentiment. [Gen. -iei. / cf. fr. antipathie, it. antipatia < lat. antipathia, gr. antipatheia < anti – contra, pathos – pasiune].

antipatie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANTIPATÍE s. f. aversiune, resentiment. (< fr. antipathie, lat. antipathia)

antipatie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANTIPATÍE, antipatii, s. f. Aversiune, pornire contra cuiva; sentiment de neplăcere față de cineva. – Fr. antipathie (lat. lit. antipathia).

antipatie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*antipatíe f. (vgr. antipátheia, d. anti, contra, și páthos, suferință. V. sim-patie. Aversiune, repugnanță naturală și fără voĭe: a avea, a simți antipatie contra cuĭva.

antipatie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
antipatíe s. f., art. antipatía, g.-d. art. antipatíei; pl. antipatíi, art. antipatíile

antipatie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
antipatie f. aversiune naturală.

antipatie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANTIPATÍE, antipatii, s. f. Sentiment de neplăcere, de aversiune față de cineva; resentiment. — Din fr. antipathie, lat. antipathia.