antipartinic - explicat in DEX

antipartinic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANTIPARTÍNIC, -Ă, antipartinici, -ce, adj. Îndreptat împotriva concepțiilor, principiilor și metodelor partidului din care face parte. – Anti- + partinic (după rus. antipartiinîi).

antipartinic (Dicționar de neologisme, 1986)
ANTIPARTÍNIC, -Ă adj. Îndreptat împotriva principiilor, concepțiilor și metodelor unui partid; dușmănos acestui partid. [După rus. antipartiinâi].

antipartinic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANTIPARTÍNIC, -Ă adj. care se opune ideologiei, programului partidului din care face parte. (după rus. antipartiinîi)

antipartinic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANTIPARTÍNIC, -Ă, antipartinici, -e, adj. Îndreptat împotriva concepțiilor, principiilor și metodelor partidelor comuniste și muncitorești; dușmănos partidelor comuniste și muncitorești. – Din anti- + partinic (după rus. antipartiinyj).

antipartinic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
antipartínic adj. m., pl. antipartínici; f. antipartínică, pl. antipartínice

antipartinic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANTIPARTÍNIC, -Ă, antipartinici, -ce, adj. Îndreptat împotriva concepțiilor, principiilor și metodelor partidului din care face parte. — Anti- + partinic (după rus. antipartiinîi).