antipatic - explicat in DEX

antipatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANTIPÁTIC, -Ă, antipatici, -ce, adj. Care inspiră antipatie; respingător, nesuferit. – Din fr. antipathique.

antipatic (Dicționar de neologisme, 1986)
ANTIPÁTIC, -Ă adj. Nesuferit; respingător. [Cf. fr. antipathique, it. antipatico].

antipatic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANTIPÁTIC, -Ă adj. care inspiră antipatie; nesuferit, respingător. (< fr. antipathique)

antipatic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANTIPÁTIC, -Ă, antipatici, -e, adj. Care inspiră antipatie; nesuferit. – Fr. antipathique.

antipatic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*antipátic, -ă adj. (d. antipatie; fr. antipathique). Care displace, uricios. Adv. În mod antipatic.

antipatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
antipátic adj. m., pl. antipátici; f. antipátică, pl. antipátice

antipatic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
antipatic a. contrar, opus celui simpatic: caracter antipatic.

antipatic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANTIPÁTIC, -Ă, antipatici, -ce, adj. Care inspiră antipatie; respingător, nesuferit. — Din fr. antipathique.