antimoniu - explicat in DEX

antimoniu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANTIMÓNIU s. n. Metaloid de culoare albă-cenușie, cu numeroase folosiri în industrie; stibiu. – Din fr. antimoine, lat. antimonium.

antimoniu (Dicționar de neologisme, 1986)
ANTIMÓNIU s.n. Metaloid alb-cenușiu cu aspect metalic folosit la diferite aliaje; stibiu. [Pron. -niu. / < it. antimoniu, cf. fr. antimoine, germ. Antimon < ar. ithmid].

antimoniu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANTIMÓNIU s. n. metaloid alb-cenușiu cu aspect metalic, folosit în aliaje; stibiu. (< germ. Antimon, lat. antimonium)

antimoniu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ANTIMÓNIU (‹ germ., lat. m.) s. n. Element chimic (Sb; nr. at. 51, m. at. 121,75, p. t. 630 ºC, p. f. 1.645 ºC), semimetalic, întrebuințat în tehnică sub formă de aliaje; stibiu. A fost descoperit de chimistul german J. Thölde în 1450.

antimoniu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANTIMÓNIU s. n. Metaloid de culoare albă-cenușie, cu numeroase folosiri în industrie. – Fr. antimoine (lat. lit. antimonium).

antimoniu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
antimóniu [niu pron. nyu] s. n., art. antimóniul; simb. Sb

antimoniu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
antimoniu n. metal alb lucitor, asemenea arsenicului, numit și sarea pisicei; formează împreună cu plumbul compozițiunea literelor de tipar.

antimoniu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANTIMÓNIU s. n. Metaloid de culoare albă-cenușie folosit în industrie; stibiu. — Din fr. antimoine, lat. antimonium.

antimoniŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*antimóniŭ n. (mlat. antimonium, care se află la Constantin Africanu, d. vgr. anti, contra, și fr. moine, monah, călugăr, fiind-că alchimistu Vasile Valentin, stareț de mînăstire în sec. 15, văzînd că porciĭ se îngrașă cu niște aliaj de antimoniŭ și arsenic, a dat acest aliaj și celor-lalțĭ călugărĭ, care slăbiră orĭ muriră. Deci acest metal e „contra călugărilor”). Chim. Stibiŭ.