antimoniu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTIMÓNIU s. n. Metaloid de culoare albă-cenușie, cu numeroase folosiri în industrie; stibiu. – Din
fr. antimoine, lat. antimonium.antimoniu (Dicționar de neologisme, 1986)ANTIMÓNIU s.n. Metaloid alb-cenușiu cu aspect metalic folosit la diferite aliaje; stibiu. [Pron.
-niu. / < it.
antimoniu, cf. fr.
antimoine, germ.
Antimon < ar.
ithmid].
antimoniu (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTIMÓNIU s. n. metaloid alb-cenușiu cu aspect metalic, folosit în aliaje; stibiu. (< germ.
Antimon, lat.
antimonium)
antimoniu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ANTIMÓNIU (‹
germ.,
lat. m.)
s. n. Element chimic (Sb;
nr. at. 51,
m. at. 121,75,
p. t. 630 ºC,
p. f. 1.645 ºC), semimetalic, întrebuințat în tehnică sub formă de aliaje; stibiu. A fost descoperit de chimistul german J. Thölde în 1450.
antimoniu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANTIMÓNIU s. n. Metaloid de culoare albă-cenușie, cu numeroase folosiri în industrie. –
Fr. antimoine (
lat. lit. antimonium).
antimoniu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)antimóniu [
niu pron. nyu]
s. n.,
art. antimóniul; simb. Sbantimoniu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)antimoniu n. metal alb lucitor, asemenea arsenicului, numit și
sarea pisicei; formează împreună cu plumbul compozițiunea literelor de tipar.
antimoniu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTIMÓNIU s. n. Metaloid de culoare albă-cenușie folosit în industrie; stibiu. — Din
fr. antimoine, lat. antimonium.antimoniŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*antimóniŭ n. (mlat.
antimonium, care se află la Constantin Africanu, d. vgr.
anti, contra, și fr.
moine, monah, călugăr, fiind-că alchimistu Vasile Valentin, stareț de mînăstire în sec. 15, văzînd că porciĭ se îngrașă cu niște aliaj de antimoniŭ și arsenic, a dat acest aliaj și celor-lalțĭ călugărĭ, care slăbiră orĭ muriră. Deci acest metal e „contra călugărilor”).
Chim. Stibiŭ.