antimuncitoresc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTIMUNCITORÉSC, -EÁSCĂ, antimuncitorești, adj. Îndreptat împotriva muncitorilor. –
Anti- +
muncitoresc.antimuncitoresc (Dicționar de neologisme, 1986)ANTIMUNCITORÉSC, -EÁSCĂ adj. Îndreptat împotriva (intereselor) clasei muncitoare. [<
anti- +
muncitoresc].
antimuncitoresc (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTIMUNCITORÉSC, -EÁSCĂ adj. împotriva clasei muncitoare. (< anti- + muncitoresc)
antimuncitoresc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANTIMUNCITORÉSC, -EÁSCĂ, antimuncitorești, adj. Îndreptat împotriva intereselor clasei muncitoare. – Din
anti- +
muncitoresc.antimuncitoresc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)antimuncitorésc adj. m.,
f. antimuncitoreáscă; pl. m. și
f. antimuncitoréștiantimuncitoresc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTIMUNCITORÉSC, -EÁSCĂ, antimuncitorești, adj. Îndreptat împotriva muncitorilor. —
Anti- + muncitoresc.