antigel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTIGÉL s. n. Soluție care coboară punctul de îngheț al apei de răcire din motoarele cu ardere internă. – Din
fr. antigel.antigel (Dicționar de neologisme, 1986)ANTIGÉL s.n. Soluție care se adaugă în apa de răcire a motoarelor cu ardere internă pentru a-i coborî punctul de înghețare. ♦ Anticongelant. [Pl.
-luri. / cf. fr.
antigel].
antigel (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTIGÉL s. n. soluție care se introduce în circuitul de răcire al motoarelor cu ardere internă. (< fr.
antigel)
antigel (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANTIGÉL s. n. Soluție care se adaugă în apa de răcire a motoarelor cu ardere internă, pentru a-i coborî punctul de îngheț. –
Fr. antigel.antigel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)antigél s. n.antigel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTIGÉL s. n. Substanță anticongelantă care se adaugă apei de răcire a unui motor cu ardere internă. — Din
fr. antigel.