antigen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTIGÉN s. n. Substanță de natură proteică, determinând, la introducerea în organism, apariția unui anticorp. – Din
fr. antigène.antigen (Dicționar de neologisme, 1986)ANTIGÉN s.m. Substanță care, introdusă în organism, poate produce anticorpi. [< fr.
antigène, cf. gr.
anti – contra,
gennan – a naște].
antigen (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTIGÉN s. n. substanță proteică care, introdusă în organism, stimulează formarea de anticorpi. (< fr.
antigène)
antigen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)antigén s. m., pl.
antigéniantigen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, 1996)ANTIGÉN, antigeni, s. m. Substanță de natură proteică, determinând, la introducerea în organism, apariția unui anticorp. – Din
fr. antigène.antigen (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTIGÉN, antigeni, s. m. Substanță de natură proteică, determinând, la introducerea în organism, apariția unui anticorp. — Din
fr. antigène.