antifurt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTIFÚRT adj. invar.,
s. n. (Dispozitiv) care avertizează în cazul pătrunderii unei persoane în spațiul supravegheat sau care face mai dificil furtul. –
Anti- +
furt (după
fr. antivol).
antifurt (Dicționar de neologisme, 1986)ANTIFÚRT s.n., adj.invar. (Dispozitiv) care semnalează orice tentativă de furt, dând alarma. [< it.
antifurto].
antifurt (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTIFÚRT adj. inv., s. n. (dispozitiv) care semnalează orice tentativă de furt. (< it.
antifurto)
antifurt (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*antifúrt adj. invar.,
s. n.antifurt (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTIFÚRT adj. invar.,
s. n. (Dispozitiv) care avertizează în cazul pătrunderii unei persoane în spațiul supravegheat sau care face mai dificil furtul. —
Anti- + furt (după
fr. antivol).