antifonie - explicat in DEX

antifonie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANTIFONÍE s. f. Nume dat în muzica antică modului de a cânta pe mai multe voci alternativ. – Din fr. antiphonie.

antifonie (Dicționar de neologisme, 1986)
ANTIFONÍE s.f. Nume dat în muzica antică modului de a cânta pe mai multe voci, opus omofoniei. [Gen. -iei. / cf. fr. antiphonie, gr. antiphonia].

antifonie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANTIFONÍE s. f. cântare alternativă a unui solist și a unui grup vocal ori instrumental. (< fr. antiphonie)

antifonie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
antifoníe s. f., art. antifonía, g.-d. antifoníi, art. antifoníei

antifonie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANTIFONÍE s. f. Cânt în care alternează două coruri sau un cor și un solist. — Din fr. antiphonie.