antifon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTIFÓN1, antifoane, s. n. Versete sau parafrazări din psalmi care sunt repetate de două coruri sau de două voci, ca și cum și-ar răspunde reciproc; cântare repetată de două coruri, la slujba bisericească. – Din
sl. antifonŭ.antifon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTIFÓN2, antifoane, s. n. Mic corp plastic care se introduce în urechi pentru a le apăra de zgomote intense. – Din
fr. antiphone.antifonANTIFÓN3, antifoane, s. n.
1. Material fonoabsorbant aplicat pe suprafețele unui spațiu închis cu scopul reducerii zgomotului venit din exterior;
insonorizant. 2. Echipament de protecția muncii destinat protejării auzului celor care îl poartă. – Din pref.
anti- + suf.
-fon.antifon (Dicționar de neologisme, 1986)ANTIFÓN s.n. Corp plastic, de dimensiuni reduse, care se introduce în ureche pentru a o apăra de zgomote mari. [< fr.
antiphone, cf. lat.
anti – contra, gr.
phone – sunet].
antifon (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)antifón (antifoáne), s. n. – Cîntare repetată pe două coruri, la slujba bisericească.
Ngr. ἀντίφωνον, în parte prin
sl. antifonŭ (Murnu 5).
Sec. XVII. –
Der. antifonar, s. n. (carte care cuprinde antifoane).
antifon (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTIFÓN s. n. mic corp plastic care se introduce în ureche pentru a o apăra de zgomote intense. (< fr.
antiphone)
antifon (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANTIFÓN1, antifoane, s. n. Versete sau idei din psalmi care se repetă de două coruri sau de două voci, ca și cum și-ar răspunde reciproc; cântare repetată de două coruri, la slujba bisericească. – Slav (
v. sl. antifonŭ <
gr.).
antifon (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANTIFÓN2, antifoane, s. n. Mic corp plastic care se introduce în ureche pentru a o apăra de zgomote intense. –
Fr. antiphone.antifon (Dicționaru limbii românești, 1939)antifón n., pl.
oane (mgr. și ngr.
antifonon, d.
anti, contra, și
foni, voce; vsl. rus.
antifónŭ. V.
tele-fon). Cîntec de psalmĭ alternativ între strane în ainte [!] de citirea evangheliiĭ.
antifon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)antifón s. n.,
pl. antifoáne