antifonic - explicat in DEX

antifonic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANTIFÓNIC², -Ă, antifonici, ce, adj. (Despre materiale) Care atenuează zgomotul; antizgomot. – Anti- + fonic.

antifonic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANTIFÓNIC¹, -Ă, antifonici, -ce, adj. (Despre cântecul unui solist și al unui cor sau despre două părți dintr-un cor) Care se execută alternativ. – Din fr. antiphonique.

antifonic (Dicționar de neologisme, 1986)
ANTIFÓNIC, -Ă adj. (Despre cântecul unui solist și al unui cor sau a două părți dintr-un cor) Alternativ. [Cf. gr. anti – contra, phone – sunet].

antifonic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANTIFÓNIC, -Ă adj. 1. (despre cântecul unui solist, al unui cor) alternativ. 2. (despre materiale) care atenuează zgomotele. (< anti- + fonic)

antifonic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
antifónic adj. m., pl. antifónici; f. antifónică, pl. antifónice

antifonic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANTIFÓNIC¹, -Ă, antifonici, -ce, adj. (Despre cântecul unui solist și al unui cor sau despre două părți dintr-un cor) Care se execută alternativ. — Din fr. antiphonique.

antifonic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANTIFÓNIC², -Ă, antifonici, -ce, adj. (Despre materiale) Care atenuează zgomotul; antizgomot. — Anti- + fonic.