anticreză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTICRÉZĂ s. f. v. antihreză.anticreză (Dicționar de neologisme, 1986)ANTICRÉZĂ s.f. v.
antihreză.
anticreză (Dicționaru limbii românești, 1939)*anticréză f., pl.
e (vgr.
anti-hresis, d.
anti, contra, și
hrésis, întrebuințare).
Jur. Părăsirea uzufructuluĭ unuĭ imobil făcut de un debitor creditoruluĭ.
anticreză (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)anticreză f.
Jur. contract prin care un datornic lasă creditorului veniturile unui imobil.
anticreză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTICRÉZĂ s. f. v. antihreză.