anticorp (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTICÓRP, anticorpi, s. m. Substanță care se formează în organism spre a neutraliza o infecție. – Din
fr. anticorps.anticorp (Dicționar de neologisme, 1986)ANTICÓRP s.m. Substanță care se produce în sânge în urma unei infecții pentru a apăra organismul contra microbilor. [Pl.
-pi. / fr.
anticorps].
anticorp (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTICÓRP s. m. proteină specifică elaborată de organism ca răspuns la pătrunderea unui antigen. (< fr.
anticorps)
anticorp (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANTICÓRP, anticorpi, s. m. Substanță care ia naștere în organism în urma unei infecții, având rolul de a-l apăra. –
Fr. anticorps.anticorp (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anticórp s. m.,
pl. anticórpianticorp (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTICÓRP, anticorpi, s. m. Substanță care se formează în organism spre a neutraliza o infecție. — Din
fr. anticorps.