anticipa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTICIPÁ, anticipez, vb. I.
Intranz. și
tranz. A face sau a spune ceva înainte de o anumită dată (fixată) sau înaintea timpului cuvenit. – Din
fr. anticiper, lat. anticipare.anticipa (Dicționar de neologisme, 1986)ANTICIPÁ vb. I. intr., tr. A face ceva dinainte; a o lua înainte, a depăși. [< fr.
anticiper, cf. lat.
anticipare].
anticipa (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTICIPÁ vb. intr., tr. a ghici dinainte, a prevedea; a devansa. (< fr.
anticiper, lat.
anticipare)
anticipa (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANTICIPÁ, anticipez, vb. I.
Intranz. și
tranz. A o lua înainte, a săvârși o acțiune înaintea alteia sau înaintea timpului cuvenit. –
Fr. anticiper (
lat. lit. anticipare).
anticipa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anticipá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
anticipeáză/antícipăanticipà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)anticipà v.
1. a preveni, a lua înainte, a preîntâmpina (ziua, plata);
2. a uzurpa drepturile cuiva.
anticipa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTICIPÁ, anticipez, vb. I.
Intranz. și
tranz. A face sau a spune ceva înainte de o anumită dată (fixată) sau înaintea timpului convenit. [
Prez. ind. și:
anticip] — Din
fr. anticiper, lat. anticipare.