anticipa - explicat in DEX

anticipa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANTICIPÁ, anticipez, vb. I. Intranz. și tranz. A face sau a spune ceva înainte de o anumită dată (fixată) sau înaintea timpului cuvenit. – Din fr. anticiper, lat. anticipare.

anticipa (Dicționar de neologisme, 1986)
ANTICIPÁ vb. I. intr., tr. A face ceva dinainte; a o lua înainte, a depăși. [< fr. anticiper, cf. lat. anticipare].

anticipa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANTICIPÁ vb. intr., tr. a ghici dinainte, a prevedea; a devansa. (< fr. anticiper, lat. anticipare)

anticipa (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANTICIPÁ, anticipez, vb. I. Intranz. și tranz. A o lua înainte, a săvârși o acțiune înaintea alteia sau înaintea timpului cuvenit. – Fr. anticiper (lat. lit. anticipare).

anticipa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
anticipá (a ~) vb., ind. prez. 3 anticipeáză/antícipă

anticipà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
anticipà v. 1. a preveni, a lua înainte, a preîntâmpina (ziua, plata); 2. a uzurpa drepturile cuiva.

anticipa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANTICIPÁ, anticipez, vb. I. Intranz. și tranz. A face sau a spune ceva înainte de o anumită dată (fixată) sau înaintea timpului convenit. [Prez. ind. și: anticip] — Din fr. anticiper, lat. anticipare.