anticipație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTICIPÁȚIE, anticipații, s. f. Anticipare. ◊
Literatură de anticipație = literatură având ca temă imaginarea științifico-fantastică a viitorului.
V. literatură științifico-fantastică. ◊
Loc. adv. Cu anticipație = înainte de termenul cuvenit. [
Var.: (
înv.)
anticipațiúne s. f.] – Din
fr. anticipation, lat. anticipatio, -onis.anticipație (Dicționar de neologisme, 1986)ANTICIPÁȚIE s.f. Anticipare. ♦ (
Muz.) Sunet al unui acord care apare înaintea acordului întreg. [Gen.
-iei, var.
anticipațiune s.f. / cf. fr.
anticipation, lat.
anticipatio].
anticipație (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTICIPÁȚIE s. f. 1. anticipare. ♦ cu ~ = înainte de termenul stabilit; literatură de ~ = literatură a cărei acțiune se petrece în lumea viitorului. 2. (muz.) sunet care apare înaintea acordului căruia îi aparține. (< fr.
anticipation, lat.
anticipatio)
anticipație (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANTICIPÁȚIE, anticipații, s. f. Anticipare. ◊
Loc. adv. Cu anticipație = înainte de termenul cuvenit. [
Var.: (
înv.)
anticipațiúne s. f.] –
Fr. anticipation (
lat. lit. anticipatio, -onis).
anticipație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anticipáție (-ți-e) s. f.,
art. anticipáția (-ți-a), g.-d. art. anticipáției; pl. anticipáții, art. anticipáțiile (-ți-i-)anticipație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTICIPÁȚIE, anticipații, s. f. Anticipare. ◊
Literatură de anticipație = literatură având ca temă imaginarea științifico-fantastică a viitorului. ◊
Loc. adv. Cu anticipație = înainte de termenul fixat. [
Var.: (
înv.)
anticipațiune s.f] — Din
fr. anticipation, lat. anticipatio, -onis.