antichitate - explicat in DEX

antichitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANTICHITÁTE, (2) antichități, s. f. 1. Epocă a civilizației vechi, în special a celei greco-romane; vechime. 2. (Mai ales la pl.) Obiect antic, monument vechi, rămășiță istorică. [Var.: (înv.) anticitáte s. f.] – Din fr. antiquité, lat. antiquitas, -atis.

antichitate (Dicționar de neologisme, 1986)
ANTICHITÁTE s.f. 1. Epocă îndepărtată a istoriei în care s-au dezvoltat vechile civilizații, în special cele greco-romane. ♦ Vechime. 2. Obiect, monument vechi rămas dintr-o epocă istorică îndepărtată. [Var. anticvitate s.f. / cf. fr. antiquité, it. antichità, lat. antiquitas].

antichitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
antichitáte (obiect) s. f., g.-d. art. antichitắții; pl. antichitắți

antichitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANTICHITÁTE s. f. 1. epocă îndepărtată a istoriei, în care s-au dezvoltat vechile civilizații. ◊ vechime. 2. (pl.) obiecte ale vieții materiale (vase, medalii, arme etc.) păstrate din antichitate (1), sau vechi și valoroase. (< fr. antiquité, lat. antiquitas)

antichitate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANTICHITÁTE, (2) antichități, s. f. 1. Epoca civilizației vechi, în special a celei greco-romane. ♦ Vechime. 2. Obiect antic, monument vechi, rămășiță istorică. [Var.: (înv.) anticitáte s. f.] – Fr. antiquité (lat. lit. antiquitas, -atis).

antichitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*antichitáte f. (lat. antíquitas, -átis). Mare vechime. Ceĭ vechĭ: toată antichitatea credea asta. Statuă, medalie, monument antic: antichitățile Romeĭ. – Fals anticitate.

antichitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
antichitate f. 1. vechime foarte îndepărtată; 2. (colectiv) cei vechi; 3. pl. monumente sau opere de artă antice: antichități egiptene; 4. primul din marele perioade ale istoriei universale până la anul 476 d. Cr.; antichitate clasică, perioada istoriei și a civilizațiunii greco-romane.

antichitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANTICHITÁTE, (2) antichități, s. f. 1. Epocă a civilizației vechi, în special a celei greco-romane; vechime. 2. (Mai ales la pl.) Obiect antic, monument vechi, rămășiță istorică. [Var.: (înv.) anticitáte s. f.] — Din fr. antiquité, lat. antiquitas, -atis.