anticentru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTICÉNTRU, anticentre, s. n. Loc de pe suprafața pământului diametral opus epicentrului unui cutremur. –
Anti- +
centru.anticentru (Dicționar de neologisme, 1986)ANTICÉNTRU s.n. Loc de pe suprafața Pământului diametral opus epicentrului unui cutremur. [<
anti- +
centru].
anticentru (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTICÉNTRU s. n. loc de pe suprafața Pământului diametral opus epicentrului unui cutremur. (< fr.
anticentre)
anticentru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anticéntru s. n.,
art. anticéntrul; pl. anticéntreanticentru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTICÉNTRU, anticentre, s. n. Loc de pe suprafața Pământului diametral opus epicentrului unui cutremur. —
Anti- + centru.