antecesor - explicat in DEX

antecesor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANTECESÓR, -OÁRE, antecesori, -oare, s. m. și f. Predecesor, premergător. – Din it. antecessore, lat. antecessor, -oris.

antecesor (Dicționar de neologisme, 1986)
ANTECESÓR, -OÁRE s.m. și f. Predecesor, premergător. [Cf. lat. antecessor, it. antecessore].

antecesor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANTECESÓR, -OÁRE s. m. f. predecesor. (< it. antecessore, lat. antecesor)

antecesor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANTECESÓR, -OÁRE, antecesori, -oare, s. m. și f. Predecesor, premergător. – It. antecessore (lat. lit. antecessor, -oris).

antecesor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*antecesór, -oáre s. (lat. ante-cessor, d. ante-cédere, -cessum, a preceda. V. cedez. Predecesor, care a existat în ainte [!] de altu.

antecesor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
antecesór s. m., pl. antecesóri

antecesor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
antecesor m. cel ce merge înainte.

antecesor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANTECESÓR, -OÁRE, antecesori, -oare, s. m. și f. Predecesor, premergător. — Din it. antecessore, lat. antecessor, -oris.