antecedent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTECEDÉNT, antecedente, s. n.,
adj. 1. S. n. Fapt, întâmplare anterioară unei anumite date sau stări. ◊
Antecedent penal = fapt penal existent în trecutul inculpatului și de care instanța judecătorească ține seama la stabilirea pedepsei. ♦ (La
pl.) Simptome (personale sau ereditare) care preced o boală și care trebuie să fie cunoscute de medic în vederea stabilirii diagnosticului și a tratamentului.
2. Adj. Care se află înainte, care s-a întâmplat înainte.
3. (
Log.) Primul termen al unei judecăți ipotetice, introdus prin conjuncția „dacă”;
p. gener. tot ceea ce poate constitui punctul de plecare al unui demonstrații. – Din
fr. antécédent, lat. antecedens, -ntis.