antebraț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTEBRÁȚ, antebrațe, s. n. Parte a membrului superior al corpului omenesc, de la articulația cotului la cea a pumnului, cuprinzând oasele cubitus și radius. –
Ante- +
braț. (după
fr. avant-bras).
antebraț (Dicționar de neologisme, 1986)ANTEBRÁȚ s.n. Parte a brațului de la cot până la încheietura mâinii. ♦ Parte a membrelor anterioare la animale, cuprinsă între cot și genunchi. [Pl.
-țe. / după fr.
avant-bras, it.
antibraccio].
antebraț (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTEBRÁȚ s. n. 1. parte a brațului de la cot până la încheietura mâinii. 2. parte a membrelor anterioare la animale, între cot și genunchi. (după fr.
avant-bras)
antebraț (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANTEBRÁȚ, antebrațe, s. n. Parte a membrului superior al corpului omenesc, de la cot până la încheietura mâinii. – Din
ante- +
braț. (după
fr. avant-bras).
antebraț (Dicționaru limbii românești, 1939)*antebráț n., pl.
e (d.
ante- și
braț, după fr.
avant-bras).
Anat. Partea brațuluĭ de la cot la pumn.
antebraț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)antebráț (-te-braț) s. n.,
pl. antebráțeantebraț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)antebraț n.
Anat. partea brațului dela cot la pumn.
antebraț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTEBRAȚ, antebrațe, s. n. Parte a membrului superior al corpului omenesc, de la articulația cotului la cea a pumnului, cuprinzând oasele cubitus și radius. —
Ante- + braț (după
fr. avant-bras).