antebraț - explicat in DEX

antebraț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANTEBRÁȚ, antebrațe, s. n. Parte a membrului superior al corpului omenesc, de la articulația cotului la cea a pumnului, cuprinzând oasele cubitus și radius. – Ante- + braț. (după fr. avant-bras).

antebraț (Dicționar de neologisme, 1986)
ANTEBRÁȚ s.n. Parte a brațului de la cot până la încheietura mâinii. ♦ Parte a membrelor anterioare la animale, cuprinsă între cot și genunchi. [Pl. -țe. / după fr. avant-bras, it. antibraccio].

antebraț (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANTEBRÁȚ s. n. 1. parte a brațului de la cot până la încheietura mâinii. 2. parte a membrelor anterioare la animale, între cot și genunchi. (după fr. avant-bras)

antebraț (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANTEBRÁȚ, antebrațe, s. n. Parte a membrului superior al corpului omenesc, de la cot până la încheietura mâinii. – Din ante- + braț. (după fr. avant-bras).

antebraț (Dicționaru limbii românești, 1939)
*antebráț n., pl. e (d. ante- și braț, după fr. avant-bras). Anat. Partea brațuluĭ de la cot la pumn.

antebraț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
antebráț (-te-braț) s. n., pl. antebráțe

antebraț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
antebraț n. Anat. partea brațului dela cot la pumn.

antebraț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANTEBRAȚ, antebrațe, s. n. Parte a membrului superior al corpului omenesc, de la articulația cotului la cea a pumnului, cuprinzând oasele cubitus și radius. — Ante- + braț (după fr. avant-bras).