anodic - explicat in DEX

anodic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANÓDIC, -Ă, anodici, -ce, adj. Care ține de anod, care provine de la anod. – Din fr. anodique.

anodic (Dicționar de neologisme, 1986)
ANÓDIC, -Ă adj. Referitor la anod. [< fr. anodique].

anodic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANÓDIC, -Ă adj. referitor la anod. (< fr. anodique)

anodic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANÓDIC, -Ă, anodici, -e, adj. Care ține de anod, care provine de la anod. – Fr. anodique.

anodic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
anódic adj. m., pl. anódici; f. anódică, pl. anódice

anodic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANÓDIC, -Ă, anodici, -ce, adj. Care ține de anod, care provine de la anod. — Din fr. anodique.