anizotropie - explicat in DEX

anizotropie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANIZOTROPÍE s. f. Însușire a unui corp de a fi anizotrop. – Din fr. anisotropie.

anizotropie (Dicționar de neologisme, 1986)
ANIZOTROPÍE s.f. (Fiz.) Proprietate a unei substanțe de a prezenta caracteristici fizice variate în funcție de direcția de măsurare și de observare. [Gen. -iei. / < fr. anisotropie, cf. gr. anisos – inegal, tropein – a întoarce].

anizotropie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANIZOTROPÍE s. f. 1. proprietate a unui corp de a prezenta caracteristici mecanice, optice, electrice, magnetice etc. variate; eolotropie. 2. (biol.) însușire a unui organ de a reacționa diferit la excitații externe. (< fr. anisotropie)

anizotropie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!anizotropíe (a-ni-zo-tro-/an-i-) s. f., art. anizotropía, g.-d. anizotropíi, art. anizotropíei

anizotropie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANIZOTROPÍE s. f. Însușire a unui corp de a fi anizotrop. — Din fr. anisotropie.