anihilare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANIHILÁRE, anihilări, s. f. Acțiunea de
a anihila. –
V. anihila.anihilare (Dicționar de neologisme, 1986)ANIHILÁRE s.f. Acțiunea de a anihila; nimicire. ♦ (
Fiz.) Proces prin care o particulă și o antiparticulă interacționează, transformându-se într-o particulă de altă natură. [<
anihila].
anihilare (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANIHILÁRE s. f. acțiunea de a anihila. ◊ (fiz.) proces prin care o particulă și o antiparticulă interacționează, transformându-se într-o particulă de altă natură. (< anihila)
anihilare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANIHILÁRE, anihilări, s. f. Acțiunea de
a anihila; nimicire.
anihilare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anihiláre s. f.,
g.-d. art. anihilắrii; pl. anihilắrianihilare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANIHILÁRE, anihilări, s. f. Acțiunea de
a anihila. —
V. anihila.