aniconic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANICÓNIC, -Ă, aniconici, -ce, adj. (Despre unele religii) Fără icoane. –
An3 +
iconic.aniconic (Dicționar de neologisme, 1986)ANICÓNIC, -Ă adj. (
Rar; cu privire la religiile în care divinitățile nu sunt reprezentate plastic ori la artele lipsite de reproducerea chipului omenesc) Fără icoane. [Et. incertă].
aniconic (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANICÓNIC, -Ă adj. (despre religii) fără icoane (p. ext.) care nu recurge la reprezentări figurate. (< an
1- + iconic)
aniconic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!anicónic (a-ni-/an-i-) adj. m.,
pl. anicónici; f. anicónică, pl. anicóniceaniconic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANICÓNIC, -Ă, aniconici, -ce, adj. (Despre unele religii) Fără icoane. —
An3 + iconic.