anihilator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANIHILATÓR, -OÁRE, anihilatori, -oare, adj. (Rar) Care anihilează. –
Anihila +
suf. -tor.anihilator (Dicționar de neologisme, 1986)ANIHILATÓR, -OÁRE adj. (
Rar) Care anihilează. [Cf. fr.
annihilateur].
anihilator (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANIHILATÓR, -OÁRE adj. anihilant. (< fr.
annihilateur)
anihilator (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANIHILATÓR, -OÁRE, anihilatori, -oare, adj. (Rar) Care anihilează. – După
fr. annihilateur.anihilator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anihilatór adj. m.,
pl. anihilatóri; f. sg. și
pl. anihilatoáreanihilator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANIHILATÓR, -OÁRE, anihilatori, -oare, adj. Care anihilează. —
Anihila +
suf. -tor.