anihila (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANIHILÁ, anihilez, vb. I.
Tranz. A înlătura efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din
fr. annihiler, lat. annihilare.anihila (Dicționar de neologisme, 1986)ANIHILÁ vb. I. tr. A nimici, a anula. [< fr.
annihiler, cf. lat.
nihil – nimic].
anihila (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANIHILÁ vb. tr. a zădărnici, a nimici, a anula un efect, o acțiune; a neutraliza. (< fr.
annihiler, lat.
annihilare)
anihila (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANIHILÁ, anihilez, vb. I.
Tranz. A reduce la nimic; a nimici. –
Fr. annihiler (
lat. lit. annihilare).
anihila (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anihilá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
anihileázăanihila (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANIHILÁ, anihilez, vb. I.
Tranz. A înlătura, a anula efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. — Din
fr. annihiler, lat. annihilare.anihilà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)anihilà v. a nimici, a desființa.