anfiladă - explicat in DEX

anfiladă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANFILÁDĂ, anfilade, s. f. Șir de clădiri, de portice sau de colonade care se succed în linie dreaptă. ◊ Tragere de anfiladă = tragere în ținte înșirate perpendicular sau oblic față de frontul de tragere. – Din fr. enfilade.

anfiladă (Dicționar de neologisme, 1986)
ANFILÁDĂ s.f. Șir, serie de lucruri (clădiri, portice, colonade etc.) așezate în linie unele după altele. ◊ Tragere de anfiladă = tragere în ținte înșirate perpendicular sau oblic față de frontul de tragere. [< fr. enfilade].

anfiladă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANFILÁDĂ s. f. dispunere pe aceeași dreaptă a unor elemente arhitectonice de același fel. ♦ (mil.) tragere de ~ = tragere în ținte înșirate perpendicular sau oblic față de frontul de tragere. (< fr. enfilade)

anfiladă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANFILÁDĂ, anfilade, s. f. Șir de clădiri, de portice sau de colonade care se succed în linie dreaptă. – Fr. enfilade.

anfiladă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
anfiládă s. f., g.-d. art. anfiládei; pl. anfiláde

anfiladă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANFILÁDĂ, anfilade, s. f. Șir de camere, de clădiri, de portice sau de colonade care se succedă în linie dreaptă. ◊ Tragere de anfiladă = tragere în ținte înșirate perpendicular sau oblic față de frontul de tragere. — Din fr. enfilade.