anexionist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANEXIONÍST, -Ă, anexioniști, -ste, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Adept al anexionismului.
2. Adj. Care duce o politică de anexiune, care susține anexionismul, specific anexionismului. [
Pr.:
-xi-o-] – Din
fr. annexionniste.anexionist (Dicționar de neologisme, 1986)ANEXIONÍST adj., s.m. și f. (Cel) care duce o politică de anexiune. [< fr.
annexionniste].
anexionist (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANEXIONÍST, -Ă s. m. f. (adept) al anexionismului. (< fr.
annexionnisme)
anexionist (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANEXIONÍST, -Ă, anexioniști, -ste, adj. Care duce o politică de anexiune. [
Pr.:
-xi-o-] –
Fr. annexionniste.anexionist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anexioníst (-xi-o-) adj. m.,
s. m.,
pl. anexioníști; adj. f.,
s. f. anexionístă, pl. anexionísteanexionist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANEXIONÍST, -Ă, anexioniști, -ste, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Adept al anexionismului.
2. Adj. Care duce o politică de anexiune, care susține anexionismul, specific anexionismului. [
Pr.:
-xi-o-] — Din
fr. annexionniste.