anexiune - explicat in DEX

anexiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANEXIÚNE, anexiuni, s. f. Încorporare prin violență de către un stat a unui teritoriu aparținând altui stat. [Pr.: -xi-u-] – Din fr. annexion, lat. annexio, -onis.

anexiune (Dicționar de neologisme, 1986)
ANEXIÚNE s.f. Încorporare prin mijloace violente a unei provincii, a unei țări mai mici sau mai slabe făcută de către o altă țară mai mare sau mai puternică. [Pron. -xi-u-. / cf. fr. annexion, lat. annexio – unire, legătură].

anexiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANEXÍUNE s. f. încorporare de către un stat, prin mijloace violente, a unui teritoriu străin. (< fr. annexion, lat. annexio)

anexiune (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANEXIÚNE, anexiuni, s. f. Încorporare prin violență a unui teritoriu aparținând altei țări. [Pr.: -xi-u-] – Fr. annexion (lat. lit. anexio, -onis).

anexiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*anexiúne f. (lat. an-néxio, -ónis). Acțiunea de a anexa.

anexiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
anexiúne (-xi-u-) s. f., g.-d. art. anexiúnii; pl. anexiúni

anexiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
anexiune f. adăogare, împreunare.

anexiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANEXIÚNE, anexiuni, s. f. Alipire cu forța de către un stat a unui teritoriu aparținând altui stat. [Pr.: -xí-u-] — Din fr. annexion, lat. annexio, -onis.